Cunoscuta chiar din timpul Romei Antice, "panis focacius" a devenit o emblema a aromelor italiene.
Mirosul de paine abia scoasa din cuptor, innobilat de uleiul de masline si ierburile aromatice mediteraneene(oregano, busuioc, salvie, cimbru,rozmarin) creeaza mereu aceeasi dorinta pura de a o gusta, facand-o absolut irezistibila.
Ingredientul cel mai important in bucataria italiana este "pasiunea"...Numai cine gateste cu pasiune poate sa reproduca gustul retetelor italiene. Echilibrul aromelor nu se gaseste in cantitati, ci in simturile celui care gateste. Fiecare ingredient trebuie analizat, mirosit, atins, astfel incat sa se creeze o simfonie de arome. Aluatul trebuie lucrat cu mainile pentru a ajunge la o consistenta elastic-lipicioasa si o textura fina, lucioasa.
Ingrediente:
-500 gr faina de grau
-300 ml apa calduta
-un pliculet de drojdie (eu am avut faina deja amestecata cu drojdie)
-2 linguri ulei de masline
-un praf de sare
Apoi amestecati restul de faina cu uleiul de masline si maiaua. Turnati treptat restul de apa calduta, amestecand mereu aluatul, pana se omogenizeaza.
Cand si-a marit volumul (cam dupa 30 de minute), ungeti tava cu ulei si pudrati-o cu faina.
Coaceti la 200 de grade pana se rumeneste si scobitoarea iese curata.
Aici puteti vedea cat de pufoasa este in interior .
Ideal, focaccia este putin crocanta, cu un miez pufos si aerat.
Pofta buna!