Astazi vom face impreuna una dintre cele mai delicioase retete de vita pe care le-ati gustat vreodata. Va voi spune toate secretele pentru a reusi voi singuri, acasa, o adevarata friptura de vita " a la francaise". Se stie ca francezii adora carnea de vita si sunt maestrii in prepararea diferitelor retete de vita, asa ca, daca tot vreti sa experimentati ceva deosebit, e bine sa invatati de la cei mai buni. Aceasta e una din metodele frantuzesti de a prepara rapid cotletul de vita " a la poele" (la tigaie), este simpla , iar rezultatul face concurenta restaurantelor de lux :).
Incepeti prin a alege un cotlet de vita foarte gros (minim 500 gr/bucata), care sa aiba firisoare albe de grasime prin carne ( e semnul ca animalul a fost crescut in aer liber), foarte proaspat. Carnea trebuie sa fie de un rosu deschis, moale la atingere, cu putina grasime. Aceasta ii va da un gust deosebit, deoarece se va topi si va fragezi carnea din interior.
Friptura de vita perfecta este servita dupa o coacere medie (adica in mijloc e roz, dar nu curge sange), e perfect rumenita, cu o crusta maronie si lucioasa (nu trebuie sa fie uscata). Cotletul de vita pregatit "mediu" este moale, se taie foarte usor, carnea este frageda, suculenta, plina de aroma, ti se topeste in gura...
Dupa ce veti manca o adevarata friptura de vita, veti intelege de ce francezii, care sunt atat de pretentiosi, o adora atat de mult si sunt dispusi sa plateasca preturi enorme pentru a-si satisface aceasta placere (restaurantele de lux au propria lor versiune de friptura de vita).
Ingrediente:
-un cotlet de vita de aprox. 500 grame (gros)
-ulei de masline
-un cubulet de unt
-amestec de plante aromatice provensale
-piper
-boia dulce
-boia iute sau piper de Cayenne
-sare
-o lingura de otet balsamic
-1-2 catei de usturoi (ideal este sa aveti usturoi de gradina, cel cu coaja alb-mov; usturoiul chinezesc, care se vinde in toate supermarketurile, este destul de puternic si aspru. daca nu aveti usturoi cu coaja violet, atunci folositi mai putin din celalalt)
Incepeti prin a pune intr-un vas condimentele: o lingurita boia dulce, o jumatate de lingurita de piper negru, un varf de cutit de piper de Cayenne, usturoiul macinat, o lingura de ierburi aromatice provensale.
Turnati o lingura mare de ulei de masline. Amestecati.
In final, 1-2 lingurite de otet balsamic definitiveaza marinata. Rolul otetului este de a fragezi carnea si de a permita o mai buna aromatizare a fripturii.
Spalati carnea si scurgeti-o sau stergeti-o bine. Apoi ungeti-o bine cu marinata, pe toate partile. ATENTIE, NU SE PUNE SARE! Sarea e un subiect delicat, trebuie presarata cat timp se prajeste carnea, nu inainte (scoate sucurile din carne, exact ce nu dorim).
Acoperiti cu o folie alimentara si lasati la frigider 1-2 ore sa se marineze .Apoi scoateti carnea si o mai lasati o ora la temperatura camerei (acoperita). Carnea se pune in tigaie dupa ce a ajuns la o temperatura apropiata de cea a camerei (altfel se va intrai datorita socului termic).
Ungeti o tigaie cu putin ulei de masline. Lasati uleiul sa se incinga. Cand sfaraie, adaugati carnea. Preasarati putina sare pe partea care e in sus.
Puneti un capac si lasati-o 3 la foc mare pe o parte. Nu presati, nu intepati carnea, nu-i faceti nimic. Evetual, daca focul e foarte tare, dupa un minut, reduceti-l la mediu spre mare. Ideea e ca trebuie sa mentineti o temperatura foarte crescuta ca sa se formeze crusta, sa se rumeneasca bine, fara sa se arda.
Intoarceti carnea cu un cleste , fara sa o intepati.
Presarati putina sare si pe partea gata rumenita. Mai stropiti cu putina marinata si adaugati si untul (un cub mic) in tigaie. Untul fragezeste vita si ii da un parfum aparte. Daca totusi carnea de vita are multa grasime, nu mai puneti unt (pt ca devine prea grea), e suficient surplusul de grasime topita care se adauga la uleiul de masline deja existent. Acoperiti iar cu un capac.
Ridicati capacul dupa un minut si continuati sa prajiti carnea,stropind-o des cu sosul din tigaie. Partea care e deja rumenita trebuie "udata" ca sa nu se usuce si sa formeze acea crusta lucioasa. Se lasa tot aproximativ 3 minute la prajit, deci in total 6-7 minute.
In final, verificati daca e facuta mediu: apasati cu degetul pe carne. Trebuie sa fie moale si elastica. Sa simtiti la presiunea degetului ca e suculenta. Friptura medie e bine rumenita pe ambele parti (acest detaliu ajuta la pastrarea sucurilor in interior, de aceea mereu focul trebui sa fie mare, iar timpul de coacere redus)., iar in laterale trebuie sa fie facuta, sa nu iasa sange.
Se scoate carnea de vita cu un cleste intr-un vas termorezistent incalzit in cuptor in prealabil (tot pe a nu face soc termic). Se acopera cu o folie de aluminiu si se lasa inca 5 minute asa. Carnea de vita fierbinte, acoperita cu folie, isi definitiveaza singura coacerea, chiar si fara foc. Din cauza asta o lasam foarte putin in tigaie la foc mare, doar cat sa se rumeneasca. Vasul se pune in cuptorul incins la 60 de grade (la foc mic). Temperatura e suficient de mare ca sa mentina caocerea interna si suficent de mica, sa nu mai creasca nivelul de coacere (adica sa ramana medie).
Cand scoateti folia (dupa 5 minute), o sa observati ca a ramas un sos in vas. Acest sos se amesteca cu cel din tigaie si veti obtine sosul de friptura final.
Asa arata inainte de feliere.
Indepartati osul si apoi feliati in bucati groase.
Priviti cat e de suculenta, roz si nu curge sange.
Se servesc feliile de friptura de vita cu sosul ramas in tigaie.
Poate veti mai manca vreodata vreo fritptura mai buna, dar...poate nu :). Va rog sa ma scuzati daca elogiez prea tare stilul frantuzesc de gatit, dar sincer mi se pare cel mai rafinat posibil. Si as vrea ca si voi sa reusiti " la cuisson parfaite " (coacerea perfecta).
Pofta buna!
